19 lucruri invatate in 19 ani

1. Viata e intotdeauna pe primul loc. Bineinteles ca la un moment dat cu totii ne-am intrebat ce ar fi daca nu am mai exista, fara exceptie. Si multi fac prostia sa renunte. Dar zilnic ai parte de lucruri pe care nici nu le cauti, poate, nici nu le astepti si totusi ti se ofera. Desi nu putine sunt momentele in care ai parte de un obstacol peste care ai dat sau nu inainte, nu inceta vreodata sa lupti.

2. Ai rabdare! Cum spuneam inainte, viata iti ofera mereu surprize si absolut toate circumstantele in care ne gasim, ne pregatesc pentru ceva mult mai bun, dar absolut orice. Ai rabdare si toate apele se vor calma, toate certurile se vor atenua. Toate se petrec cu un motiv. Fii calm, iar mai devreme si mai tarziu „motivul” insusi o sa iasa la suprafata. Cu toate astea, e la fel de important sa contribuim la realizarea dorintelor noastre.

3. Fii un familist, nu un carierist! Pentru ca nu pe umarul banilor o sa plangi atunci cand o sa ai o problema. Nu te izola si nu te ascunde de oameni. Ne avem doar unii pe altii, nimic mai mult. Si nu iti fie frica sa iti intemeiezi o familie. Nu o sa isi aminteasca nimeni de tine prin bani, de asta face omu’ copii, de asta are nepoti s.a.m.d. Daar..

4. Gandeste-te la viitorul tau! Daca nu o faci tu, cui ii lasi sarcina asta? Gandeste-te cum sa iti usurezi viata, gandeste-te cum o sa faci ceva ce o sa iti si placa si o sa iti ofere in acelasi timp posibilitatea sa te descurci. Nu te baza DOAR pe ceea ce iti place, pentru ca din pacate, in unele cazuri, o sa mori de foame. Alege cu mare atentie facultatea pe care o urmezi ca sa nu regreti lucrul asta si eventual sa incerci sa redresezi situatia. Eu cred ca mai tarziu devine prea tarziu, si ce nu faci cand trebuie va fi lasat in spate.

5. Banii si suferinta sunt singurele lucruri care schimba oamenii. In rest, nimic. O persoana nu poate sa schimbe alta persoana. Gandirea e singurul lucru care iti apartine si asta, cred eu, nu poate fi modificata de altcineva. In cel mai rau caz poti sa te schimbi din cauza banilor, fie ca ii ai si brusc ii pierzi sau invers. Innebunesti efectiv. Ori din cauza suferintei. Durerea schimba si spun asta din proprie experienta. Din fericire, pe mine m-a transformat in ceva mai bun.

6. Educatia pe care o ai, ti-o construiesti singur. Ceilalti doar contribuie. Prin ceilalti referindu-ma la: parinti, bunici, profesori, colegi, prieteni si toate celelalte persoane cu care interactionam. E normal sa fii influentat atat intr-un mod bun cat si in unul rau pentru ca nu toti cei pe care ii avem aproape sunt demni de luat ca exemplu, poate chiar niciunul.

7. Fii sincer cu tine! Nu incerca sa fii ceea ce nu esti. Poti sa ii minti pe toti ceilalti, dar tu esti singurul care stie ce se intampla dincolo de infatisare. Fa-i pe oameni sa aiba incredere in tine. Nu esti obligat si niciodata nu o sa fii obligat sa faci ceva ce iti displace asa ca fii sincer si cu ceilalti. Nu promite des pentru ca nu te vei tine de cuvant si astfel vorbele tale nu o sa mai aiba valoare. Fa din ele ceva peste care nimeni nu poate trece.

8. Fericirea tine cat o sistola. Da, doar o clipa, un moment, o clipire. Nimic mai mult. Nu ai cum sa ai o viata fericita, doar multumitoare. Esti fericit prin momente, esti fericit doar atunci cand are loc descarcarea de adrenalina. Imediat dupa se instaleaza alte sentimente asa cum am mai spus, multumirea, apoi din pacate conformarea, si toate isi pierd din intensitate pana ce ajungi la o stare neutra. Dar tocmai in asta consta toata frumusetea. Momentele astea o sa ni le amintim mereu.

9. Profita de orice oportunitate. Fiecare usita se deschide cu un motiv si poate nu se va mai deschide a doua oara. Nu fi limitat! Spune „da” la aproape orice, oricat de banala ar parea propunerea sau ocazia. De asemenea, tot timpul spune ce simti. Spune ca iubesti pentru ca nu stii ce se poate intampla. Nu te teme si asuma-ti unele riscuri. Spune ce ai pe suflet acum. Deschide-te si ai incredere ca ceva mai bun si-ar putea face aparitia.

10. Fii bun cu altii si ajuta de cate ori ai ocazia. Indiferent de cum se comporta ceilalti cu tine, tu arata ca nu esti ca ei, arata ca esti educat, da dovada de eleganta. Ajuta-i pe cei care iti cer asta, chiar si pe cei care sunt prea rusinati sa o faca, sau pe cei care cred ca nu o vei face. O sa ai la randul tau nevoie si karma nu se aplica doar in cazurile rele. Faci bine, primesti bine. Tot ce oferi o sa ti se intoarca. Evita cearta si arunca orgoliul.

11. Asculta-i pe altii, dar analizeaza ce au spus. Prea putini sunt cei care te lauda cu adevarat. Oamenii sunt ori falsi, ori nu isi dau interesul, dar toti judeca. Nu te lasa influentat. Urmeaza-ti instinctele pentru ca doar tu stii ce e cel mai bine pentru tine. Nu te lasa doborat de critici, invata din ele. Chiar nu conteaza parerea altora.

12. Aparentele chiar insala. Nu te pripi cu acuzatiile, incearca sa nu ii judeci pe ceilalti pana nu le cunosti motivele. Spune oamenilor ce gandesti, dar fa-o de doua ori inainte sa deschizi gura. Empatizeaza inainte sa te exprimi. Pune-te in locul lor si gandeste-te ce ai fi facut daca..

13. Se poate si mai bine, dar se poate si mai rau. Fii multumit cu ceea ce ai. Vor exista mereu persoane cu mult deasupra ta. Nu invidia si nu fi suparat pentru ceea ce nu ai. Sunt foarte multi cei ce s-ar multumi cu 1% din ceea ce detii, fie ca e vorba de partea materiala cat si de cea sentimentala. Nu aspira la partea altora, si tu ai avut, ai si o sa primesti ceea ce ti-e pregatit.

14. Fii diferit. Nu te teme de reactii. Iesi din anonimat si fa-te auzit. Originalitatea e ceva ce aproape s-a pierdut, deci nu te teme sa creezi altceva. Ia-o pe drumul cel mai complicat, du-te acolo unde e prea putina lume si da nastere la lucruri noi. Fa ce simti dar ai grija in ce masura. Nu te transforma in ceea ce isi doresc altii sa vada.

15. Cere ajutorul atunci cand ai nevoie. Consider ca trebuie sa inveti sa faci totul pe cont propriu, dar atunci cand cazi, cand nu mai gasesti o rezolvare la problemele pe care le ai, cand nu stii pur si simplu ori nu ai posibilitatea, cere ajutorul. Deschide-te in fata celor pe care ii consideri apropiati, vorbeste cu ei si lasa-i sa te sfatuiasca. Du-te la psiholog daca ai nevoie, chiar daca dupa cum bine stim, sunt oameni care te-ar face nebun, dar nu ii lua in seama pentru ca habar nu au ce vorbesc.

16. Respecta si iubeste. Respecta-i pe toti oricat de putin ar merita unii asta si la randul tau vei fi respectat. Iubeste din tot sufletul, iubeste pana te doare, dar doar iubeste pentru ca e singurul mod in care te mentii tanar si prin care iti incalzesti sufletul. Viata e mult prea scurta ca sa nu simti nimic sau sa nu traiesti sentimentul asta cu intensitate, deci apropie-te cat mai mult de ceea ce iti ofera asta sau de cine iti ofera asta, caci timpul se scurge si e chiar pacat sa nu ai parte de asa ceva.

17. Transforma-te in persoana de la care altii au de invatat. Pleaca din orice situatie sau imprejurare cu o lectie invatata. Cauta sa te imbogatesti, cauta sa fii maine mai destept decat esti astazi. FIi curios si ofera la randul tau lectii altor oameni. Da sfaturi pentru ca nu stii in ce mod poti ajuta pe cineva prin ceea ce ii spui.

18. Fii independent! Nu te lega in mod obsesiv de nimic si de nimeni. Esti pe cont propriu toata viata pentru ca oricat de mult ti-ar placea ceva nu o sa il detii la infinit. Sau oricat de mult te-ai atasa de cineva nu astepta acelasi lucru la schimb. Nu are nimeni nicio obligatie fata de tine, niciodata, prin nimic. Si o sa fii dezamagit daca nu primesti la schimb ceea ce oferi, insa nu poti sa tii pe cineva cu forta langa tine, nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca.

19. Spala-te pe dinti inainte sa tipi la cineva si curata-ti mizeria de sub unghie inainte sa dai o palma!

Uneori bunatatea unui om este palpabila si nu prea-s cuvinte sa explici asta.

image

Am cunoscut o persoana care stie ce isi doreste de la viata. Nu sunt planuri mari, inca, dar stie cu siguranta cu ce poate contribui ea sa faca ceva bun pentru altii. Evit sa o numesc fetita in ciuda faptului ca are 11 ani, dar e printre putinele persoane mature care m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte sa ma enervez, sau sa ma bucur, sau sa judec..

Ea mi-a spus ca nu stie exact ce vrea sa devina pentru ca e prea devreme sa spuna un lucru cu certitudine de acum. Dar stie ca nu va lasa pe nimeni trist, nu va lasa pe nimeni demoralizat, si nu va lasa pe nimeni in pace pana nu pleaca de langa ea doar cu zambetul pe buze.

Pe langa faptul ca m-a uimit prin ceea ce transmitea inca de cand o vazusem, am ascultat-o cantand ceva care m-a facut sa plang. Si lucrul asta chiar nu se intampla prea des, in special cand sunt muuulte alte persoane in jur. Fara doar si poate mi-a redat zambetul. M-a facut fericita si mi-a dat speranta.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat, este sa nu judec. Unii oameni sunt rai cu un motiv, si buni din acelasi motiv. Nimeni altul decat persoana in cauza nu cunoaste motivul, iar daca nu il impartaseste e fix problema lui. Dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa raspunzi cu aceeasi moneda. Mai bine pune-ti o dorinta si arunc-o. (Zic asa doar pentru ca nu imi permit sa vorbesc urat cand scriu despre cineva superb.)

Nu cunosti pe nimeni. Chiar nu ajungi vreodata sa intelegi pe cineva in totalitate, si cu atat mai mult asta nu inseamna ca esti in masura da judeci pe cineva oricum s-ar fi comportat el cu tine. In fine, asta e deja alt subiect. Articolul este dedicat strict acelei persoane.. La final mi-a oferit o poza cu ea. (E o poveste lunga despre cine e, ce face si cum am dat de ea si nu intru in detalii, important e ca s-a intamplat.)

Am ramas placut surprinsa de sentimentele pe care mi le-a lasat un zambet. E vorba doar de o poza. O fotografie in care zambea si atat. Dar nu pot descrie cat de frumos zambea, cat bine mi-a transmis. Nu era ca ala ‘pentru poza’, era sincer, era din toata inima, era genul ala de zambet pe care vrei sa il imparti cu toti, fericirea aia radianta care te face mai frumos si mai bun.

Iti multumesc pentru tot!

Photo: Tumblr

Ce se numeste, pe scurt, respect?

E vorba de cei sapte ani de acasa. I-am cam dat uitarii, nu? Probabil e cea mai nefericita pierdere cand vine vorba de propria persoana. Totul tine de respect. Comportamentul tau fata de alte persoane, arata cati bani dai, de fapt, pe tine. Mi se pare logic ca atunci cand oferi ceva, cand te comporti intr-un fel, sa iti doresti sa primesti acelasi lucru in schimb. Iar daca nu te gandesti la asta, inseamna ca tu esti principala problema.

image

Nu e vorba despre educatia pe care o primesti de la parinti, bunici sau profesori, pentru ca nu toti au parte de asta si oricum nu are legatura. E vorba de cum alegi tu, si doar tu, sa te dezvolti ca om, cum alegi tu sa fii vazut si cum ii vezi pe ceilalti. E vorba de cat de destept vrei sa pari, pana la urma, chiar daca nu esti. Dar e placut sa stii ca ceilalti cred ca ai ceva in cap, asa-i?

Nu cred ca exista persoane care sa nu se creada super inteligente, cel putin in comparatie cu cei din jur. Dar e o linie fina intre a fi si a te crede. Cu atat mai mult daca incerci sa demonstrezi asta prin aroganta. Iar daca faci asta, constient chiar de actiunile tale, felicitari.. sincer iti cer sa ma scuzi, dar esti doar un incompetent de mana intai.

Photo: Tumblr

Dum spiro, spero.

Viata noastra, a nenorocitilor, a jigodiilor, a muritorilor, e practic un document al istoriei, te lasi cetit sau nu e treaba ta, dar e alta musca si alt cacat sa rasfoiesti ce au altii de scris, sa copiezi randurile si gandurile altor cititori ale altor ziare, sa empatizezi cu tot ceea ce ii caracterizeaza. E o enorma falsitate si lasitate, mai bine zis, sa recunosti in fata unuia ca tine, care respira, ca intelegi prin ce probleme trece si ca ai si tu aceeasi situatie deficitara ca si el. Egoism, da, e cuvantul potrivit. Toti tinerii si nu numai, noi astia care dam vina pe politicieni, parinti, profesori, chiar si pe caini, ca tot e frecventa problema, mai putin pe noi insine, nu o sa reusim vreodata sa ajungem pe aceeasi lungime de unda cu restul civilizatiei care se afla in aceeasi lupta spre normalitate. Never, cuvantul potrivit..

 

Noi astia, care ne tot punem intrebari de cand lumea si pamantul, cum au fost create lumea si pamantul, sau noi, muritorii, un mecanism atat de elaborat de la atomi, la celule, la tesuturi, la organe s.a.m.d. am reusit sa elaboram niste sisteme cu mult peste abilitatile noastre si peste nivelul acesta minuscul al existentei, dar nu reusim sa cream si niste legaturi infime intre supravietuitori. Avem atata putere incat vindem vieti, prelucram sufletele, cautam doar fericirea prin beciuri si canale infundate, ne improscam cu noroi ca sa fim ridicati in slavi, si suntem ai dracu’ de mandri cand vine unu’ si zice vai, ce tare e ala. Totusi abia stim sa scriem, si IQ-ul nu depaseste numarul de la pantofii unui copil de 7 ani. Viata de cacat, trec anii prin noi, ca in niciun caz pe langa noi, din pacate; si sunt de numarat pe degetele de o mana cei care chiar pot sa spuna ca au realizat ceva pana la 18 ani. Mult mai trista e viata celor ce imbatranesc si nu o sa poata sa spuna vreodata asta.

 

Si nici macar nu mai incercam sa ne deschidem fata de alti compatrioti, cu vecinu’ sau stiu eu, cu cine e cel mai aproape, vorbim pe la spate ca sa nu vorbim in fata, sa nu ne strice aia imaginea daca ne invinetesc ochii. Supravietuim, din cate am vazut o facem chiar bine, la capitolul asta nu are nimeni nimic de reprosat, dar de trait, de unde. Ne pisam pe toti avand in cap imbecila convingere ca nu mai exista cineva « diferit » ca noi, ca suntem zmeii zmeilor si ceilalti stau in jurul gardului implorandu-ne sa intre. E mai grav cand ne vedem normali si ceilalti sunt ciudatii. Si noi continuam sa ii respingem pe prosti, prea prosti si pentru noi, fiinte prea proaste care vor sa ii faca pe altii sa se simta inferiori.

 

Principiul de baza e acelasi, unu’ si una’ fac sex, ca de dragoste nici nu vrem sa auzim, e pentru prosti cum spuneam, si iese copilu’, un batut in cap care in mai putin de trei ani va avea un telefon ce ii va intrece ca inteligenta pe ambii parinti la un loc, invatat aiurea sa se bage peste tot, sa aiba un tupeu taranesc, ca poate, poate el reuseste sa faca ce n-am reusit eu, ta-so. Si tot asa, un ciclu infinit de fiinte care nu au demnitatea sa poarte numele de oameni, falsi, lasi, imputiti si superficiali, multumiti cu bani, zero barat fara bani, intr-o continua cautare de ceva nou, poate neexistent inca, incapabili sa ii dam nastere, bineinteles.

 

Dar cum viata e prea scurta si graba e prea mare, ii dam dracu pe ceilalti, tot ce conteaza e sa ajungem sus, undeva sus, nu stim exact ce inseamna acel sus, si realizam intr-un final, mult prea tarziu, cand totul aproape s-a scurt, ca toti incearca acelasi lucru si, de fapt, nimeni nu reuseste. In fine, realizam ca asa-zisele relatii interumane sunt importante si am vrea sa le avem tocmai cand ne cad dintii si nu mai putem sa purtam o conversatie decenta, murim plini de regrete si pentru nimic, ajungem in pamant, ne umplem de viermi si ne transfomam in ceea ce aratam zi de zi ca suntem.

Despre unii şi alţii

 

M-a întrebat un coleg dacă îmi e ruşine să scriu pe blog. Nu, nu îmi e ruşine de nimeni, dar trebuie? Oamenii judecă oricum, aşa că nu văd de ce sa nu se ia si de ce scriu eu. Cine nu are plăcerea să intre pe blog să-mi citească gandurile, e poftit să nu o facă.

Nu există persoană care nu a vrut vreodată să impresioneze pe altcineva, indiferent în ce circumstanţe. Majoritatea preferă să se uite în grădina altora, înainte de a se uita ce e şi în grădina lor. Şi acordă prea multă atenţie celor care nu merită. Nu înţeleg tendinţa asta, de a vrea să impresionezi pe cineva, dar am realizat ca propria persoana e mereu cel mai greu de multumit si cred ca tot ce facem ar trebui sa se indrepte in directia asta, spre un nou eu, mai bun si mai corect.

În primul rând, eu sunt cea căreia trebuie să îi placă în ce mă îmbrac, cum arăt, cum vorbesc, cum scriu, cum mănânc, cum merg, adică tot ce e legat de mine. Iar în cazul în care chiar vreau să impresionez pe cineva într-un fel sau altul, tot ce trebuie să fac e să fiu eu, naturală, fără alte adaosuri inutile ce oricum s-ar da uitarii daca m-as apropia intr-un fel sau altul de cel care vreau sa ma priveasca altfel.

Dacă mă place cineva, implicit îi place şi stilul, înfăţişarea mea. Iar dacă nu, chiar contează? Nu iau pe cineva în considerare, mai mult decât pe ceilalţi, după modul în care încearcă să atragă atenţia, ba mai mult, e absurd. Nu face decât opusul, cel puţin în cazul meu. Depinde de gusturile fiecăruia.

Oameni suntem toti, caracterul e unic

Stiu ca s-a auzit asta de foarte multe ori cum ca nimeni nu e la fel. Oricat de mult am incerca sa cunoastem oamenii nu reusim decat pana la un anumit punct: 99%, asta in cele mai bune cazuri. Restul de 1% nu il vom mai afla din pacate. Si poate spuneti ca ce mai conteaza acel 1%. Eh, nu ne cunoastem nici pe noi, dar sa mai vorbim de altii. Nu ati auzit macar odata de prieteni buni? Care poate s-au dovedit a fii niste oameni de nimic? Ei bine, la asta vroiam sa ajung. Fiecare are caracterul sau, unic si uneori inabordabil. Nimeni nu stie cat de mult ii ia unui om sa se desfasoare, sa isi arate adevarata identitate si modul in care se simte bine in compania celorlalti. Pentru ca cel mai probabil nu se stie nici el bine. Nu ati facut de multe ori lucruri pe care apoi le-ati regretat, simtind ca nu aveti indeajunsa vointa ca sa va opriti. Si totusi ati facut-o.

Oamenii sunt extrem de diferiti intre ei. Chit ca par aceiasi. Insa nu se schimba niciodata. Infatisarea da, dar personalitatea niciodata. E ca si cum i-ai cere unui om calm sa tipe in gura mare in mijlocul unei adunari, sa sara de pe o trambulina in mare, sau unui om extrem de agitat sa taca, sa stea un minut pe pat, mai bine zis sa nu se desfasoare.

Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care incearca sa ii schimbe pe altii. Sa ii faca sa se comporte altfel decat le face placere. Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu veti reusii niciodata.

Oameni. Ce va vine in minte atunci cand este vorba despre aceste fapturi ale universului. Oamenii sunt ca fulgii de zapada. Atat de multi,mii, uneori claie peste gramada, dar niciodata aceiasi. Exista poate atatea caractere cati oameni pe acest pamant. Si ca tot vine vorba de caractere. Unii sunt veseli, altii sunt mereu tristi, unii sunt dornici de cat mai multa cunoastere, altii se multumesc sa fiarba in suc propriu, unii sunt drama queens, altii hippie style si multe alte tipuri. Nu incerc sa schimb lumea prin ceea ce voi zice, dar parca oamenii tristi strica decorul. Nu ca as avea ceva cu ei, dar parca trece viata pe langa si ei nu sunt capabili sa treaca peste momentele triste. Ganditi-va mereu vor exista oamenii ce au niste conditii mai rele decat voi si care poate au avut obstacole mult mai grele de trecut. Ei rad, la fel ca oamenii veseli ce privesc viata asa cum ar trebuii sa o faca fiecare (spre bucuria mea pot sa ma laud ca fac parte din aceeasi categorie). Drama queens sunt cei ce dramatizeaza fiecare situate in care se afla gen: ah, mi s-a rupt o unghie, e rosu la semafor, nu mi-am facut o tema, bla bla. Oameni buni, traiti-va viata exact in ritmul in care va duce. Fiti fericiti atunci cand trebuie, distrati-va cand sunteti tineri si faceti lucruri nebunesti pe cat puteti, lasati problemele sa mai astepte inca 40-50 de ani. Fiti tristi decat atunci cand trebuie sa fiti, rai atunci cand cineva chiar merita (nu luati asta ca atare, nu fiti rai la orice nimic), si radeti pentru ca viata e frumoasa, merita traita si cu toate ca e scurta, are multe de oferit.