Astazi la ora 03.25 mi-e mult mai dor de tine decat mi-a fost ieri, aceeasi ora.

Prefa-te ca nu auzi, prefa-te ca nu vezi, prefa-te ca uiti. Nimic din ce credeai pana acum nu conteaza. Doar momentele astea. Ochii aia care se deschid doar ca sa te mai priveasca putin si dupa adorm la loc.

Am fost suficient de nebuna sa cred atat de tare in asta, incat s-a intamplat. Dar..
image

Cea mai mare problema a mea e ca mereu fortez lucrurile, mereu sunt impacientata, mereu ma arunc inainte sa verific parasuta. Si nu am de ce. Sincer vorbind ma tem de doua lucruri in momentul de fata: ori ma maturizez, ori innebunesc. Si asta pentru ca acum incep sa mi se puna gandurile in ordine. Totul devine cat se poate de ordonat, de logic si de frumos. Nimic nu e intamplator si eu realizez acum ca alergatura asta in care imi impun sa-mi fie mintea nu duce nicaieri. Pentru ca absolut TOTUL se intampla cu un motiv. E minunat cand ai parte de ceva ce chiar iti doresti atunci cand nici nu iti imaginezi.

Ma uit la chestia asta deformata de pe degetul meu si imi spun: „ai rabdare”.

Anunțuri