teatrul, viata de dincolo de aparente.
Posted by: Cristina on: februarie 2, 2010
- In: Teatru| The Life
- 2 Comentarii
fara sa nedam seama, cu totii suntem actorii vietii noastre. reusim pe zi ce trece, sa capatam roluri din ce in ce mai bune. abia la maturitate pricepem ca suntem profesionisti, si ca viata ne ajuta sa jucam in toate genurile de piese. ne-am nascut pentru a invata. suntem artisti. avem actoria in sange. ne petrecem fiecare zi mutandu-ne de pe un rand pe altul in cartea intitulata Viata. traim citind ceea ce se intampla cu noi.putem sa ne facem viata asa cum vrem, pentru ca, cum am mai spus, suntem artisti. putem sa ne schimbam infatisarea atunci cand vrem, si putem sa ne alegem zi de zi costumele pe care sa le purtam. desigur, in viata invatam si cum sa ne controlam sentimentele, invatam pe zi ce trece altele noi, iar fiecare om este facut pentru a trece prin fiecare dintre ele. tot noi le-am dat nastere. acum se plimba de nebune printre noi, schimbandu-ne starea de spirit si gandirea. fericirea este cea care te face sa renasti, cea care te face sa zambesti, si astfel cea care te face sa iti schimbi infatisarea, pentru ca odata zambimd, esti mai frumos, mai curat, mai plin de viata si o iei de la capat. tristetea, dupa cum se stie este opusul. te face sa te gandesti la ce este mai rau si scoate din tine si ultima lacrima pe care o mai ai.. exista multe stari prin care omul trece fara sa isi dea seama, si odata cu ele progreseaza pe scena, pe o scena de care cu totii am auzit, dar pe care nimeni nu a vazut-o, insa cu toate astea mii de spectatori ii privesc piesele-i de teatru !
nobody could live alone
Posted by: Cristina on: ianuarie 29, 2010
intr-o zi, prin iunie, ma gandeam sa ma duc sa ma plimb de una singura. zis si facut. imi iau geanta si plec. vroiam sa trec si prin mercur sa ma uit de niste pantofi super draguti pe care ii vazusem in ziua anterioara. ma urc in tramvai si ma intalnesc cu o prietena. nu mai tin minte unde vroia sa se duca, dar stiu ca nu s-a mai dus si ca a venit cu mine. am mers, mi-am luat acei pantofi apoi am decis sa mergem la un suc. la terasa ne intalnim cu cativa colegi. vin la masa noastra, iar cand terminam vin si ei cu noi. parca ne-am dus in parc. pe drum o masina ne-a claxonat de nu stiu cate ori. nu am luat-o in seama pana cand din ea a coborat un alt coleg din ea. ne-am vazut apoi frumos de drum pana in parc. acolo nu era nimeni, pentru ca era destul de cald si probabil eram singurii nebuni iesiti afara la ora pranzului. dar asta nu conta, pentru ca oricum eram impreuna >:D<..
viata nu e facuta pentru a o trai singur..
in dragoste, in razboi si.. in Romania..
Posted by: Cristina on: ianuarie 29, 2010
- In: Me| Romania..| The Life
- 2 Comentarii
..totul e permis/posibil. Da, este! Pentru ca Romania este o tara de rahat. Totul s-a schimbat in rau. E groaznic.. Si ca niste romani buni ce suntem, in loc sa amelioram situatia, o inrautatim pe zi ce trece. Regret ca sunt romanca si ca trebuie sa traiesc zilele de azi..
Stateam zilele astea si ma uitam la televizor. Schimbam programele si imi suna telefonul. Ramasesem pe Antena 1, unde erau stiri. Prima stire: “Mii de romani.. bla bla bla.. sunt someri, numarul acestora inca mai creste si este posibil sa se ajunga la un milion de romani fara loc de munca.. bla bla.”
A doua stire: nu stiu cine din partid si inca unu au decis sa deschida o noua autostrada intre bla bla si bla bla..
Sunt niste actori foarte buni.. cum naiba sa te gandesti sa deschizi o autostrada cand in stirea anterioara se vorbea despre un milion de someri 
.. din pacate asta se intampla, iar eu cu greu reusesc sa ma mai gandesc la viitor.
Si ma mai intreaba lumea de ce vreau sa ma mut in alta tara..
Liceu..
Posted by: Cristina on: ianuarie 27, 2010
- In: Me| Scoala
- 1 Comentariu
Neoficial astazi e prima zi de vacanta. Chiar daca e foarte scurta, o sa ne bucuram foarte mult de ea, nu pentru ca am fi fost prea stresati. Primul semestru, dupa parerea mea s-a terminat extrem de repede. Nu pot sa cred cum a trecut timpul, cand parca ieri eram pentru prima data in bancile din Cuza. Am inceput sa ne cunoastem mai bine, si de asemenea sa ii cunoastem pe profi. Majoritatea sunt de treaba cand vor ei, cu exceptia unor zile.. in care toti, dar toooti au ceva cu noi. Recunosc si imi pare rau ca nu am facut tot ceea ce aveam de gand sa fac in primul semestru, dar cu toate astea am de gand sa recuperez in cel de-al doilea… So, dragi profi, sper sa ne vedem cu bine in al doilea semestru !!!
Problema de mate
Posted by: Cristina on: ianuarie 26, 2010
- In: Funny| Scoala
- 3 Comentarii
Urmatoarea problema a fost data la olimpiada de la clasa a IV-a, dandu-le bataie de cap atat elevilor cat si profesorilor.. pana acum nimeni nu a reusit sa o rezolve, poate poti tu!
Avem numerele 1, 3, 4, 6 pe care avem dreptul sa le folosim o singura data, fara a le combina sau descompune. Avand in vedere ca cei de la clasa a IV-a nu au facut ridicari la putere, puteti folosi doar adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea pentru a obtine numarul 24, cat si acoladele, parantezele rotunde sau patrate.
Succes!:*
Smile :)
Posted by: Cristina on: ianuarie 10, 2010
- In: Love| Smile
- 3 Comentarii
“Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.”G. J. G. Marquez
ador citatul asta:x
Asa ca pentru noul an..
Posted by: Cristina on: ianuarie 9, 2010
In primul rand: un nou an fericit pentru toata lumea, fie ca toate dorintele sa vi se implineasca si la multi ani !
Dar, in semn de recunostiinta pentru ce ati facut pentru mine, vreau sa imi cer iertare pentru ca v-am ranit sau pentru ca v-am cauzat probleme, pentru ca nu v-am lasat niciodata sa vorbiti atunci cand voi aveati dreptate (si asta s-a intamplat de cele mai multe ori), sau pentru ca nu v-am lasat sa va bucurati de clipele fericite. Nu am inceput anul asa cum trebuie pentru ca deja m-am certat cu cateva persoane [ tot din cauza mea 
].
So, imi pare extrem de rau pentru ce am facut, si chiar nu mint. Am incercat sa ma pun in locul vostru si nu m-am simtit deloc bine. Imi cer mii de scuze !
Biografie..
Posted by: Cristina on: decembrie 30, 2009
M-am nascut printr-un decembrie friguros de 1994, in ziua de Craciun. Multi ma felicita pentru acest lucru si imi spun ca sunt foarte norocoasa. Din cate am vazut pana acum, chiar asa e. Cand eram mica aratam ca un baietel, din cauza parului (cel mai probabil) si abaschetilor pe care ii purtam de cele mai multe ori. Beam lapte in fiecare zi. Am fost unul dintre copii care s-au bucurat de copilaria lor, cu tot ceea ce a insemnat ea. Eram si sunt inca o persoana foarte zambareata. Eram si sunt o persoana rusinoasa, insa parca acum mi-am mai revenit si imi place sa spun celor din jur ceea ce simt, chiar daca stiu ca asta i-ar deranja.
Nu mai tin minte la ce varsta am fost data la gradinita (Dumbrava minunata), dar stiu sigur ca in fiecare zi ma ducea mamaie, ca ma trezeam foarte greu dimineata si ca imi luam cate o papusa la mine. Acolo aveam niste tablite pe care invatam sa desenam. Ma consideram speciala pentru ca eu aveam tablita verde, singura printre celalalte care erau rosii. Fobia mea era sa ies la “tabla” si sa pun cati cocosi imi spunea educatoarea intr-un anumit buzunarel. Si asta pentru ca, o data m-am incurcat si nu mi-a mai dat voie sa beau apa in timpul orei respective.
La varsta de sase ani si noua luni am inceput scoala generala nr. 22 Mircea Eliade. Nu imi amintesc prea bine ce s-a intamplat in acea zi, dar stiu ca invataroarea, dna. Popescu, cea mai “iubita” invatatoare, m-a pus sa aleg un biletel pe care a scris “NU”. Toti elevii de clasa I participau la un concurs pentru a castiga un pat in forma de masina. L-a castigat o colega de-a mea, Roxana.. M-am asezat in banca cu singurul copil pe care il cunosteam, Iohan,varul meu, in a 3-a banca de la fereastra. Parintii stateau in jurul nostru. Cei de la McDonald’s ne-au pus pe masa cate un Happy Meal (nu era cadou de bun venit in scoala, bineinteles).. Cam asta imi mai amintesc din prima zi de scoala.
Imi placea sa ma dau mare in fata “practicantelor” la ora carora mereu ridicam mana ca sa isi faca o impresie buna despre mine. Mergeam mereu in uniforma la scoala si chiar imi placea. In schimb, detestam cornul si laptele, alta inventie ingenioasa pe care MEC a aprobat-o.
Nu mai tin minte sigur in ce clasa mi-am rupt mana, intai sau a doua:D
Din clasa a 2-a imi amintesc doar o ora de matematica, cand tocmai invatam tabla inmultirii. Invatatoarea ne-a dat un exercitiu si a intrebat cine stie sa il faca. Nimeni a spus “nu stiu” pana a ajuns la mine. Ma simteam foarte mandra ca eu stiam sa il fac. Am iesit la tabla si spre mirarea mea l-am rezolvat corect.. Am luat FB.
Din clasele urmatoare nu imi mai amintesc nimic. Stiu doar ca la examenul din clasa a 4-a am fost in sala cu Claudia si inca doua colege, si ca cea care ne-a supravegheat a fost dna. Dinu.
In clasa a 5-a nu m-am distrat prea mult, dat fiind faptul ca in aveam ca diriginte pe Dn. Benea, care era si vecinul meu (inca mai e). Clasa a 6-a a fost cea mai urata. Am avut media cea mai mica din toti cei patru ani de 5-8 (nu a fost cea mai mica din clasa). Tot in acest an am fost furata de curentul “fara teme la mate”. Eram printre multii elevi care nu isi faceau tema la mate. Credeam ca va fi un secret bine ascuns, pana cand tati mi-a cerut caietul de mate. I-am spus ca nu stiu unde e:D.. M-a lasat in pace pana a venit intr-o seara sa ma ia de la scoala si s-a intalnit cu dirigu’. A aflat. Ca pedeapsa am primit 2 luni fara calculator si teme suplimentare in fiecare zi:-S.
In clasa a 7-a am avut primul prieten.
Clasa a 8-a a fost cea mai frumoasa. M-am simtit minunat in ultimele clipe petrecute alaturii de colegii mei. Am pastrat in suflet amintiri frumoase legate de acea clasa. Nu o sa uit niciodata catalogul, elevii ale caror nume erau scrise in el si notele pe care le-am avut in el (cu bune si cu rele).
In iunie 2009 am fost fericita admisa in Colegiul National Elena Cuza la profilul filologie bilingv engleza. Marea parte din primul semestru a trecut ingrozitor de repede. Nici nu mi-am dat seama cum a zburat timpul..
Au dat concursurile in noi 8-|
Posted by: Cristina on: decembrie 22, 2009
Eu impreuna cu una din cele mai bune prietene ale mele ne-am gandit sa incercam sa strangem voturi pentru a castiga un telefon si respectiv un aparat foto. Nu stim sigur daca o sa mearga, dar macar incercam, asa ca va solicitam ajutorul. Tot ce trebuie sa faceti este sa intrati pe urmatoarele site-uri si sa ne votati 
.Peace!
http://www.animalut.net/user/Cristinaaa.html
http://e-castig.com/index.php?r=refL
Multumim !
Comentarii recente