Bacalaureatul sau cum sa fii foarte stresat cand nu e cazul.

Nu pot sa inteleg ce e atat de infricosator in legatura cu acest examen. Si cu atat mai mult nu inteleg cum rata de promovabilitate poate sa fie atat de mica in conditiile in care s-au facut si diferente in functie de profil sau de liceu. Adica acum chiar ar trebui sa fie la nivelul oricarui licean, zic eu.

Pe cat este de mediatizat, pe atat este de neimportant. Si da, asta e adevarul pentru ca nu face altceva decat sa iti testeze gradul de maturitate. Un comentariu la romana tocit nu arata nivelul de inteligenta, cum nici integralele sau subiectele probei a treia nu fac asta. Sunt niste lucruri elementare, neaprofundate, pe care tu ca licean ai datoria sa le inveti doar ca sa poti sa treci si peste aceasta etapa.

E normal sa ai emotii, dar nu sa exagerezi pentru ca nu e greu deloc. Daca te duce putin capul poti sa il treci fara probleme. Acum daca te duce putin mai mult, poti sa il treci chiar cu nota mare. Totul e sa iti doresti asta. Mi se pare rusinos sa pici asa ceva. Urmeaza examene cu muuult mai grele, mai complicate, la care chiar va trebui sa gandesti si pentru care nu o sa te mai plangi atat.

Dar totul tine de tine, de seriozitatea cu care privesti lucrurile. Nu il iei in ras si nu pleci din loc avand in cap tampita idee “ca o sa pic”. O sa pici doar daca vrei tu sa se intample asta, daca nu iti pasa absolut deloc de viitorul tau, ori esti prea superficial sa te gandesti la asta.

Sa vorbesc despre “subiecte usoare” sau “subiecte grele” e o prostie si asta pentru ca nu are cum sa cada ceva din afara ariei pe care deja ai parcurs-o.. sau cel putin trebuia sa o parcurgi. Deci nu are cum sa pice ceva ‘foarte greu’, doar ceva ce nu ai invatat, dar asta nu e problema altora.

De copiat se poate copia foarte usor chiar daca esti speriat la inceput de camerele instalate partial in coltul clasei, insa depinde de tine cum si cat si daca are rost sa faci asta, ca doar nu ai vrea sa fii dat afara din examen pentru cateva randuri.

Asa ca chill, nu e dracu’ chiar atat de negru. Se trece si peste asta. E un lucru inevitabil ce face parte din dezvoltarea ta si intr-un fel din integrarea ta in societate. Ca esti altfel luat in seama cand ai si bacu’ luat, cica.

19 lucruri invatate in 19 ani

1. Viata e intotdeauna pe primul loc. Bineinteles ca la un moment dat cu totii ne-am intrebat ce ar fi daca nu am mai exista, fara exceptie. Si multi fac prostia sa renunte. Dar zilnic ai parte de lucruri pe care nici nu le cauti, poate, nici nu le astepti si totusi ti se ofera. Desi nu putine sunt momentele in care ai parte de un obstacol peste care ai dat sau nu inainte, nu inceta vreodata sa lupti.

2. Ai rabdare! Cum spuneam inainte, viata iti ofera mereu surprize si absolut toate circumstantele in care ne gasim, ne pregatesc pentru ceva mult mai bun, dar absolut orice. Ai rabdare si toate apele se vor calma, toate certurile se vor atenua. Toate se petrec cu un motiv. Fii calm, iar mai devreme si mai tarziu “motivul” insusi o sa iasa la suprafata. Cu toate astea, e la fel de important sa contribuim la realizarea dorintelor noastre.

3. Fii un familist, nu un carierist! Pentru ca nu pe umarul banilor o sa plangi atunci cand o sa ai o problema. Nu te izola si nu te ascunde de oameni. Ne avem doar unii pe altii, nimic mai mult. Si nu iti fie frica sa iti intemeiezi o familie. Nu o sa isi aminteasca nimeni de tine prin bani, de asta face omu’ copii, de asta are nepoti s.a.m.d. Daar..

4. Gasteste-te la viitorul tau! Daca nu o faci tu, cui ii lasi sarcina asta? Gandeste-te cum sa iti usurezi viata, gandeste-te cum o sa faci ceva ce o sa iti si placa si o sa iti ofere in acelasi timp posibilitatea sa te descurci. Nu te baza DOAR pe ceea ce iti place, pentru ca din pacate, in unele cazuri, o sa mori de foame. Alege cu mare atentie facultatea pe care o urmezi ca sa nu regreti lucrul asta si eventual sa incerci sa redresezi situatia. Eu cred ca mai tarziu devine prea tarziu, si ce nu faci cand trebuie va fi lasat in spate.

5. Banii si suferinta sunt singurele lucruri care schimba oamenii. In rest, nimic. O persoana nu poate sa schimbe alta persoana. Gandirea e singurul lucru care iti apartine si asta, cred eu, nu poate fi modificata de altcineva. In cel mai rau caz poti sa te schimbi din cauza banilor, fie ca ii ai si brusc ii pierzi sau invers. Innebunesti efectiv. Ori din cauza suferintei. Durerea schimba si spun asta din proprie experienta. Din fericire, pe mine m-a transformat in ceva mai bun.

6. Educatia pe care o ai, ti-o construiesti singur. Ceilalti doar contribuie. Prin ceilalti referindu-ma la: parinti, bunici, profesori, colegi, prieteni si toate celelalte persoane cu care interactionam. E normal sa fii influentat atat intr-un mod bun cat si in unul rau pentru ca nu toti cei pe care ii avem aproape sunt demni de luat ca exemplu, poate chiar niciunul.

7. Fii sincer cu tine! Nu incerca sa fii ceea ce nu esti. Poti sa ii minti pe toti ceilalti, dar tu esti singurul care stie ce se intampla dincolo de infatisare. Fa-i pe oameni sa aiba incredere in tine. Nu esti obligat si niciodata nu o sa fii obligat sa faci ceva ce iti displace asa ca fii sincer si cu ceilalti. Nu promite des pentru ca nu te vei tine de cuvant si astfel vorbele tale nu o sa mai aiba valoare. Fa din ele ceva peste care nimeni nu poate trece.

8. Fericirea tine cat o sistola. Da, doar o clipa, un moment, o clipire. Nimic mai mult. Nu ai cum sa ai o viata fericita, doar multumitoare. Esti fericit prin momente, esti fericit doar atunci cand are loc descarcarea de adrenalina. Imediat dupa se instaleaza alte sentimente asa cum am mai spus, multumirea, apoi din pacate conformarea, si toate isi pierd din intensitate pana ce ajungi la o stare neutra. Dar tocmai in asta consta toata frumusetea. Momentele astea o sa ni le amintim mereu.

9. Profita de orice oportunitate. Fiecare usita se deschide cu un motiv si poate nu se va mai deschide a doua oara. Nu fi limitat! Spune “da” la aproape orice, oricat de banala ar parea propunerea sau ocazia. De asemenea, tot timpul spune ce simti. Spune ca iubesti pentru ca nu stii ce se poate intampla. Nu te teme si asuma-ti unele riscuri. Spune ce ai pe suflet acum. Deschide-te si ai incredere ca ceva mai bun si-ar putea face aparitia.

10. Fii bun cu altii si ajuta de cate ori ai ocazia. Indiferent de cum se comporta ceilalti cu tine, tu arata ca nu esti ca ei, arata ca esti educat, da dovada de eleganta. Ajuta-i pe cei care iti cer asta, chiar si pe cei care sunt prea rusinati sa o faca, sau pe cei care cred ca nu o vei face. O sa ai la randul tau nevoie si karma nu se aplica doar in cazurile rele. Faci bine, primesti bine. Tot ce oferi o sa ti se intoarca. Evita cearta si arunca orgoliul.

11. Asculta-i pe altii, dar analizeaza ce au spus. Prea putini sunt cei care te lauda cu adevarat. Oamenii sunt ori falsi, ori nu isi dau interesul, dar toti judeca. Nu te lasa influentat. Urmeaza-ti instinctele pentru ca doar tu stii ce e cel mai bine pentru tine. Nu te lasa doborat de critici, invata din ele. Chiar nu conteaza parerea altora.

12. Aparentele chiar insala. Nu te pripi cu acuzatiile, incearca sa nu ii judeci pe ceilalti pana nu le cunosti motivele. Spune oamenilor ce gandesti, dar fa-o de doua ori inainte sa deschizi gura. Empatizeaza inainte sa te exprimi. Pune-te in locul lor si gandeste-te ce ai fi facut daca..

13. Se poate si mai bine, dar se poate si mai rau. Fii multumit cu ceea ce ai. Vor exista mereu persoane cu mult deasupra ta. Nu invidia si nu fi suparat pentru ceea ce nu ai. Sunt foarte multi cei ce s-ar multumi cu 1% din ceea ce detii, fie ca e vorba de partea materiala cat si de cea sentimentala. Nu aspira la partea altora, si tu ai avut, ai si o sa primesti ceea ce ti-e pregatit.

14. Fii diferit. Nu te teme de reactii. Iesi din anonimat si fa-te auzit. Originalitatea e ceva ce aproape s-a pierdut, deci nu te teme sa creezi altceva. Ia-o pe drumul cel mai complicat, du-te acolo unde e prea putina lume si da nastere la lucruri noi. Fa ce simti dar ai grija in ce masura. Nu te transforma in ceea ce isi doresc altii sa vada.

15. Cere ajutorul atunci cand ai nevoie. Consider ca trebuie sa inveti sa faci totul pe cont propriu, dar atunci cand cazi, cand nu mai gasesti o rezolvare la problemele pe care le ai, cand nu stii pur si simplu ori nu ai posibilitatea, cere ajutorul. Deschide-te in fata celor pe care ii consideri apropiati, vorbeste cu ei si lasa-i sa te sfatuiasca. Du-te la psiholog daca ai nevoie, chiar daca dupa cum bine stim, sunt oameni care te-ar face nebun, dar nu ii lua in seama pentru ca habar nu au ce vorbesc.

16. Respecta si iubeste. Respecta-i pe toti oricat de putin ar merita unii asta si la randul tau vei fi respectat. Iubeste din tot sufletul, iubeste pana te doare, dar doar iubeste pentru ca e singurul mod in care te mentii tanar si prin care iti incalzesti sufletul. Viata e mult prea scurta ca sa nu simti nimic sau sa nu traiesti sentimentul asta cu intensitate, deci apropie-te cat mai mult de ceea ce iti ofera asta sau de cine iti ofera asta, caci timpul se scurge si e chiar pacat sa nu ai parte de asa ceva.

17. Transforma-te in persoana de la care altii au de invatat. Pleaca din orice situatie sau imprejurare cu o lectie invatata. Cauta sa te imbogatesti, cauta sa fii maine mai destept decat esti astazi. FIi curios si ofera la randul tau lectii altor oameni. Da sfaturi pentru ca nu stii in ce mod poti ajuta pe cineva prin ceea ce ii spui.

18. Fii independent! Nu te lega in mod obsesiv de nimic si de nimeni. Esti pe cont propriu toata viata pentru ca oricat de mult ti-ar placea ceva nu o sa il detii la infinit. Sau oricat de mult te-ai atasa de cineva nu astepta acelasi lucru la schimb. Nu are nimeni nicio obligatie fata de tine, niciodata, prin nimic. Si o sa fii dezamagit daca nu primesti la schimb ceea ce oferi, insa nu poti sa tii pe cineva cu forta langa tine, nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca.

19. Spala-te pe dinti inainte sa tipi la cineva si curata-ti mizeria de sub unghie inainte sa dai o palma!

Astazi la ora 03.25 mi-e mult mai dor de tine decat mi-a fost ieri, aceeasi ora.

Prefa-te ca nu auzi, prefa-te ca nu vezi, prefa-te ca uiti. Nimic din ce credeai pana acum nu conteaza. Doar momentele astea. Ochii aia care se deschid doar ca sa te mai priveasca putin si dupa adorm la loc.

Am fost suficient de nebuna sa cred atat de tare in asta, incat s-a intamplat. Dar..
image

Cea mai mare problema a mea e ca mereu fortez lucrurile, mereu sunt impacientata, mereu ma arunc inainte sa verific parasuta. Si nu am de ce. Sincer vorbind ma tem de doua lucruri in momentul de fata: ori ma maturizez, ori innebunesc. Si asta pentru ca acum incep sa mi se puna gandurile in ordine. Totul devine cat se poate de ordonat, de logic si de frumos. Nimic nu e intamplator si eu realizez acum ca alergatura asta in care imi impun sa-mi fie mintea nu duce nicaieri. Pentru ca absolut TOTUL se intampla cu un motiv. E minunat cand ai parte de ceva ce chiar iti doresti atunci cand nici nu iti imaginezi.

Ma uit la chestia asta deformata de pe degetul meu si imi spun: “ai rabdare”.

Uneori bunatatea unui om este palpabila si nu prea-s cuvinte sa explici asta.

image

Am cunoscut o persoana care stie ce isi doreste de la viata. Nu sunt planuri mari, inca, dar stie cu siguranta cu ce poate contribui ea sa faca ceva bun pentru altii. Evit sa o numesc fetita in ciuda faptului ca are 11 ani, dar e printre putinele persoane mature care m-a facut sa ma gandesc de doua ori inainte sa ma enervez, sau sa ma bucur, sau sa judec..

Ea mi-a spus ca nu stie exact ce vrea sa devina pentru ca e prea devreme sa spuna un lucru cu certitudine de acum. Dar stie ca nu va lasa pe nimeni trist, nu va lasa pe nimeni demoralizat, si nu va lasa pe nimeni in pace pana nu pleaca de langa ea doar cu zambetul pe buze.

Pe langa faptul ca m-a uimit prin ceea ce transmitea inca de cand o vazusem, am ascultat-o cantand ceva care m-a facut sa plang. Si lucrul asta chiar nu se intampla prea des, in special cand sunt muuulte alte persoane in jur. Fara doar si poate mi-a redat zambetul. M-a facut fericita si mi-a dat speranta.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat, este sa nu judec. Unii oameni sunt rai cu un motiv, si buni din acelasi motiv. Nimeni altul decat persoana in cauza nu cunoaste motivul, iar daca nu il impartaseste e fix problema lui. Dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa raspunzi cu aceeasi moneda. Mai bine pune-ti o dorinta si arunc-o. (Zic asa doar pentru ca nu imi permit sa vorbesc urat cand scriu despre cineva superb.)

Nu cunosti pe nimeni. Chiar nu ajungi vreodata sa intelegi pe cineva in totalitate, si cu atat mai mult asta nu inseamna ca esti in masura da judeci pe cineva oricum s-ar fi comportat el cu tine. In fine, asta e deja alt subiect. Articolul este dedicat strict acelei persoane.. La final mi-a oferit o poza cu ea. (E o poveste lunga despre cine e, ce face si cum am dat de ea si nu intru in detalii, important e ca s-a intamplat.)

Am ramas placut surprinsa de sentimentele pe care mi le-a lasat un zambet. E vorba doar de o poza. O fotografie in care zambea si atat. Dar nu pot descrie cat de frumos zambea, cat bine mi-a transmis. Nu era ca ala ‘pentru poza’, era sincer, era din toata inima, era genul ala de zambet pe care vrei sa il imparti cu toti, fericirea aia radianta care te face mai frumos si mai bun.

Iti multumesc pentru tot!

Photo: Tumblr

Ce se numeste, pe scurt, respect?

E vorba de cei sapte ani de acasa. I-am cam dat uitarii, nu? Probabil e cea mai nefericita pierdere cand vine vorba de propria persoana. Totul tine de respect. Comportamentul tau fata de alte persoane, arata cati bani dai, de fapt, pe tine. Mi se pare logic ca atunci cand oferi ceva, cand te comporti intr-un fel, sa iti doresti sa primesti acelasi lucru in schimb. Iar daca nu te gandesti la asta, inseamna ca tu esti principala problema.

image

Nu e vorba despre educatia pe care o primesti de la parinti, bunici sau profesori, pentru ca nu toti au parte de asta si oricum nu are legatura. E vorba de cum alegi tu, si doar tu, sa te dezvolti ca om, cum alegi tu sa fii vazut si cum ii vezi pe ceilalti. E vorba de cat de destept vrei sa pari, pana la urma, chiar daca nu esti. Dar e placut sa stii ca ceilalti cred ca ai ceva in cap, asa-i?

Nu cred ca exista persoane care sa nu se creada super inteligente, cel putin in comparatie cu cei din jur. Dar e o linie fina intre a fi si a te crede. Cu atat mai mult daca incerci sa demonstrezi asta prin aroganta. Iar daca faci asta, constient chiar de actiunile tale, felicitari.. sincer iti cer sa ma scuzi, dar esti doar un incompetent de mana intai.

Photo: Tumblr

bla bla-uri.

Ultimul an a fost de departe cel mai prost pe care l-am trait pana acum, din toate punctele de vedere. Esecurile si-au facut aparitia pe toate planurile, dar partea buna a lucrurilor e ca, asa cum era de asteptat, m-am schimbat. Si cat se poate de sincer spun ca aveam mare nevoie de schimbarea asta ca sa realizez unele lucruri.

Insa cu toate astea, m-am pierdut de ceva timp, m-am imprastiat in mii de directii pe care inca nu le cunosc cu adevarat, si cu toate incercarile de a-mi modifica putin cursul vietii, se pare ca s-a produs opusul, m-am ratacit si mai rau si nu mai stiu sa revin. Sunt o ciudata, dar asta nu e ceva atat de iesit din comun, se mai intampla. Si totusi ma simt dezlipita de oricare dintre peisajele din jur. E oribil sa simti ca nu faci parte din niciun tablou chiar daca esti si tu pictat. Sunt niste cuvinte grele si poate putini le inteleg, dar din pacate asta simt.

Am cativa prieteni pentru care sunt cat se poate de recunoscatoare. Stiu ca am pe cineva care imi e alaturi si ma asculta atunci cand am nevoie sa vorbesc. Dar asta e cea mai dureroasa parte, cand simt ca nu imi este locul intre ei chiar daca ne cunoastem de multi ani si chiar daca am facut atatea impreuna. Parca nu mai privim in aceleasi directii, ceea ce e normal, dar am impresia ca nu ma mai leaga nimic de ei, ca nu mai rad la ce rad ei, atat de depasita ma simt de aceasta situatiune..

Problema mea, de cand ma stiu, e ca ascund lucruri, ca imi maschez emotiile. Am mii si mii de dubii, ma simt groaznic uneori si prefer sa nu mai spun la nimeni cu gandul ca se mai satura lumea sa auda aceleasi tampenii iar si iar. Si e gresit, ca pana la urma de asta s-au inventat prietenii, sa se innebuneasca unii pe altii cu prostii care mai de care mai neinteresante. De asta imi doresc de ceva timp sa vorbesc cu un necunoscut, pare-mi-se te ajuta enorm sa povestesti tot ce iti trece prin minte unei persoane pe care nu ai mai intalnit-o vreodata si cel mai probabil nici nu o s-o mai faci.

Am dat la un moment dat de cineva care se presupune ca m-a ajutat, dar in final am realizat ca singura care stie raspunsul sunt eu, mai e nevoie doar de cateva cautari. Abia astept sa trec peste perioada asta de rahat, sa ma reagasesc, sa gasesc ceva ce imi place cu adevarat si sa mor pana imi ating scopul, ca altfel nu se mai poate. Nu stiu ce tot e cu mine, ma simt atat de vulnerabila si de lipsita de vlaga. Imi e dor de vechea eu, parca era plina de viata, si multa lume imi aminteste asta. As putea spune ca stiu raspunsul pentru toate intrebarile, dar evit sa o continui cu aceeasi placa penibilo-fantastica la infinit.

Bla bla.

Mi-e tare dor. Poate asta e.

ecsagerări.

Ce faci atunci când toți te îndeamnă să rupi bucata aia din tine? Ai tu puterea să îți faci asta? Poți tu măcar să te gândeşti la cât de gol o să fii după, cât o să îți ia să te reconstruieşti, şi oare o să mai fii vreodată întreg?

Tu ştii că asta te defineşte, asta eşti. Dar încearcă, hai, trage, rupe, aruncă şi începe să cauți materialul potrivit să lipeşti altceva.
image

Ce faci atunci când îți dai seama că nimeni nu a mai empatizat cu aşa ceva, că nimeni nu are habar? Mi-aş da atâtea sfaturi dacă aş fi detaşată de situație, aş încerca să mă fac să mă simt mai bine, dar atât. Nu te ajută nimic.

O dorință ai. Să nu mai fii.

Cum să te conformezi cu ideea că o să mori înainte să uiți? Ştiu că sună bine, dar dacă moartea vine la 90 de ani, fiind secătuit deja de mult timp, de zeci de ani de orice urmă de viață? Cum şi cu ce o să te minți până atunci? Cum o să te păcăleşti, tu pe tine, cum să faci să îți omori gândurile şi sentimentele şi să trăieşti cu rămăşițele, să păstrezi cadavrul în interior pentru totdeauna?

Aşa trebuie să faci, poți, trebuie să şi vrei. Bagă-ți mințile în cap. Ok?

Dacă după ce mori, totuşi trăieşti, ce e eternitatea? Mă sperie. Cândva îți spui că dacă l-ai ține în brațe o eternitate ar fi prea puțin şi acum hai, ține asta în tine, aruncă tot undeva prin interior, las-o să putrezească.

Eşti singurul care crede prostiile astea? Bineînțeles că nu. Poate pe alocuri, în toată lumea, de-a lungul timpului au mai fost persoane care au simțit astfel.

Photo: Tumblr